Scheletul unui bărbat medieval a dezvăluit că acesta a trăit cu două forme de nanism

Rămășițele unui bărbat din Evul Mediu, găsite la o mănăstire din Polonia, au dezvăluit că acesta a avut două forme diferite de nanism, combinație care nu a mai fost raportată înainte în perioada medievală, în Europa Centrală.

Cercetătorii cred că scheletul datează între secolele IX și XI d.Hr., fiind descoperit în Lekno, Polonia, în 1990. Numit L3/66/90, bărbatul avea în jur de 30-45 de ani atunci când a murit și este doar al treilea exemplu de schelet cu nanism descoperit în Polonia.

• Reacția unui ambasador francez la auzul numirii sale la București: „Catastrofă cu neputință de evitat!”
• Ceaușescu la vânătoare de mufloni: „A fost un adevărat infern”

Cercetările anterioare au dovedit că bărbatul a trăit cu acondroplazie (o formă de nanism cu membre scurte), iar în prezent, un alt studiu sugerează că acesta a avut, de asemenea, un al doilea tip de displazie scheletică, discondroza Léri-Weill (LWD), potrivit IFLScience.

Displaziile scheletice, afecțiuni ereditare extrem de rare

Displaziile scheletice sunt afecțiuni ereditare, dintre care există peste 450, care afectează oasele, cartilajele, mușchii, tendoanele și ligamentele.

„În timp ce acondroplazia a fost cea mai frecventă formă de displazie în arhivele arheologice, doar câteva cazuri de LWD au fost diagnosticate. L3/66/90 a fost primul caz de acondroplazie și LWD din perioada medievală, din Europa Centrală”, au scris autorii studiului.

Pe lângă aceste două tipuri de nanism, cercetătorii cred că bărbatul suferea și de hemimelie ulnară, o afecțiune congenitală caracterizată prin absența completă sau parțială a osului ulna din antebraț. Această combinație unică de afecțiuni, scriu cercetătorii, „nu a fost niciodată raportată anterior în literatura bioarheologică”.

Modelarea 3D, folosită în premieră pentru cercetarea unui caz de nanism

Pentru a reuși să identifice factorul genetic unic, echipa a generat modele 3D care au permis studierea formei oaselor bărbatului. Aceasta a fost prima dată când a fost folosită modelarea pentru a documenta un caz de nanism. Așa cum este specific unui individ cu acondroplazie, cercetătorii au constatat că bărbatul a avut anomalii ale craniului, coaste scurte și îngroșate și membre scurte.

În același timp, statura lui mică, palatul dentar arcuit și antebrațul înclinat ar putea fi dovezi ale unei boli degenerative. Iar faptul că ulna dreaptă era mult mai scurtă decât radiusul drept și ulna stângă, sugerează că avea, de asemenea, hemimelie ulnară.

Paleopatologistul Francesco Galassi a spus că, în ultimii ani, au fost înregistrați, într-adevăr, mai mulți indivizi cu două forme de nanism, dar că acum este prima dată când acestea au fost văzute la un schelet străvechi.

„Acest lucru va ajuta la identificarea viitoare a bolilor rare din siturile arheologice”, au spus autorii.

Studiul a fost publicat în International Journal of Osteoarchaeology.

Vă mai recomandăm și:

Care este, de fapt, media de înălțime a piticilor și câți centimetri a avut cel mai înalt dintre ei

Care sunt, de fapt, factorii care determină înălțimea unei persoane?

Schelet uman din Evul Mediu, găsit la o școală din Mediaș

Cea mai veche amputație din lume, găsită la un schelet din Neolitic